Susține jurnalismul DoR

Intalni i prietenii omului sau. Câinele este "cel mai bun prieten al omului" de peste 11.000 de ani

Le pun și eu altora uneori, pe Zoom, pe WhatsApp, pe Instagram, la telefon. Suntem cu toții închiși în case și ne legăm cum putem de ceilalți prizonieri. Vrem să știm ce fac, cum sunt, cum se simt în colțul lor de oraș, vrem să aflăm de-ai lor, să împărtășim rețete, să râdem un pic, să ne amintim. Suntem prieteni și discuțiile de felul ăsta reprezintă îndeletniciri prietenești, dar eu, cel puțin, n-am mai făcut exercițiul ăsta de ceva vreme. Ce loc are prietenia în lumea asta ciudată în care învățăm să supraviețuim printre propriile frici?

Ce căutăm unul la celălalt? Cum ne putem repara prieteniile? Caut să înțeleg mai multe despre nevoile mele legate de prieteni în perioada asta și să aflu ce e dincolo de întrebările astea călduțe. Știu că ani la rând n-am fost acolo pentru oamenii din viața mea și acum încerc să schimb câte ceva.

Nu știu dacă o fi prea târziu sau dacă pare ușor patetic în vremurile astea, dar vreau să știu ce e un prieten bun și cum pot fi și eu unul, dacă se poate.

  • Femei sexy din București care cauta barbati din Iași
  • Omul asiatic se intalne te

În cei aproape 37 de ani pe care i-am trăit până acum am strâns puțini oameni pe care să-i încadrez la prieteni. Primul de care-mi amintesc e George, care mi-a fost coleg de clasă dintr-a întâia până la sfârșitul liceului. Era, ca și mine, un slăbănog palid și fragil, și părea să fie singurul om din preajma mea care deținea o viziune despre lume și viață. Am ținut aproape și în studenție, chiar dacă eram în capete diferite ale Iașului: el făcea inginerie, eu jurnalism.

Câinele este "cel mai bun prieten al omului" de peste Analiza arată că domesticirea câinilor poate fi urmărită până acum

În facultate l-am cunoscut pe Andrei, cel mai cool om cu care am avut de-a face. Asculta tot felul de muzici și purta haine mișto, scria bine, era mereu acolo când aveam nevoie. Cât am stat pe lângă el, am renunțat să port geaca de piele lălâie, ultra-provincială și am dat mapa pe-un rucsac. Cu Andrei și cu Anca, care era între noi omul rațional, mereu pe fază și care ne trăgea după ea la cursuri, am format un trio de-a lungul celor patru ani.

Articole recente

Apoi am împărțit redacții și-am rămas aproape. Când Andrei a devenit tată, Anca și cu mine am devenit nașii băiețelului său. La botez a trebuit să zicem împreună Crezul, dar de fapt eu am silabisit după Anca, și-am ieșit basma curată. Am fost o vreme împreună prin anul III, iar după o perioadă de răceală relația noastră s-a așezat într-o prietenie de durată. Era și-atunci, ca și-acum, un om de o sinceritate tăioasă, iar stilul său fără zorzoane — care pe alții îi făcea să stea deoparte — pe mine mă ajuta să rămân lucid.

Sunt, intalni i prietenii omului sau, și oameni mai noi. Pe Ionuț D. De Ionuț S. Și preocuparea comună pentru politica din Statele Unite, ce ascunde dorința de a fugi de problemele mai apropiate de noi, sesiza el recent.

intalni i prietenii omului sau

Susține munca noastră Pe Ioana am cunoscut-o în timpul masterului de antropologie. De ea m-au apropiat diferențele: are mereu chef de viață, se înconjoară de oameni, îmi arată mereu câte ceva din lumea ei. Răzvan mi-a fost mai întâi șef la un radio online, dar am rămas în relații apropiate pentru că el e dintr-o specie aparte de om, cu un umor și-o profunzime care reușește să țină intalni i prietenii omului sau în jur, ca un magnet social.

Știu ce-am găsit la fiecare dintre ei, știu că am nevoie de fiecare în parte. Dar n-am reușit să rămân constant în preajma lor. Mă las de obicei absorbit de muncă, chiar și de taskuri ce pot fi amânate.

Foto: Igor Ionescu 05 aprilie În R. Moldova, prioritare sunt diverse probleme care se produc în societate, dar nu și problema violenței în raport cu animalele. Subiectul legat de chinurile acestora de a trăi pe străzi, ignoranța totală din partea tuturor autorităților care conduc de-a lungul timpului sunt aspecte tabu. Zilnic, cu o cruzime de neimaginat sunt tratate mai multe animale.

În afară de cazul în care am nevoie repede de ceva, îi las de obicei pe ei să mă caute, amân să le scriu și amân ieșiri la bere. O să avem noi timp și pentru așa ceva la un moment dat. Și uite că acum chiar nu mai avem timp, sau cel puțin ne temem de asta. Cam pe la jumătatea lui martie, în prima sâmbătă petrecută în casă, am început să-i contactez pe unii dintre ei.

Abonează-te pentru a fi la curent cu toate noutățile!

Nu mi-am făcut o listă și nu știam exact ce-o să vorbesc cu fiecare. L-am sunat pe Răzvan și ne-am hăhăit vreme de vreo 20 de minute — nu mai știu exact pe ce subiecte — cât m-am plimbat prin casă și am amânat curățenia. Cu Ionuț S. El a remarcat, la un moment dat, că ieșirea la bere întâmplată cu vreo săptămână înainte, întâlnirea noastră anuală la care discutasem mult despre inechitățile sociale din Statele Unite, a fost ultimul eveniment social din viețile noastre multă vreme de-aici încolo.

  • Bilete Omul de zapada care voia sa intalneasca soarele | Teatru copii | manastirea-inaltarea-domnului.ro
  • Ce înseamnă un prieten bun? - DoR
  • câinele – prietenul omului – ORA POVEȘTILOR
  • Cautand o femeie de medicina algeriana
  • Edin a site ului Algerie fara inregistrare

Președintele a avut dreptate, cum are mai mereu. Am încercat să-mi dau seama de ce-am vorbit cu oamenii ăștia și nu cu alții la care țin la fel de mult. Cred că aveam nevoie de siguranța și de umorul lui Răzvan. Știam și că Ionuț S. Prin urmare, i-am sunat nu din vreo grijă nemărginită pentru soarta lor, ci pentru că eu voiam ceva de la ei. Despre prietenie am vorbit zilele trecute cu Mircea Toplean, singurul terapeut cu care am interacționat vreodată dincolo de scopuri profesionale.

În unica noastră discuție față în față, acum aproape doi ani, după ce și-a dat seama că tind să arunc spre el cu întrebări — armele de atac și de apărare ale jurnalistului — mi-a tăiat-o scurt și m-a întrebat el despre mine. A fost destul de înfricoșătoare pentru mine experiența aia, pentru că am simțit nevoia să răspund pe bune, dincolo de liniile de siguranță pe care mi le trasasem în minte de la început.

Mi-a zis atunci că mi-ar prinde bine să fac terapie constant, pentru că aș avea nevoie să vorbesc și să simt că mă ascultă cineva, pur și simplu. Nu ne mai dăm timpul ăsta unul altuia așa ușor.

L-am căutat însă acum din nou pe Mircea, ca jurnalist, pentru a înțelege ce ni se-ntâmplă.

intalni i prietenii omului sau

Chestia e că trăim zilele astea sub o amenințare continuă, cu atât mai înspăimântătoare cu cât e invizibilă, mi-a zis el. Practic asta e anxietatea, la propriu: sentimentul că orice, oricând te poate amenința de peste tot și de nicăieri. Tot prietenii ne aduc și bucăți din trecut, un combustibil important pentru a depăși momentele de criză. Vremurile în care suntem forțați să stăm cu noi înșine ne fac să ne gândim la viețile noastre de până acum: reluăm experiențe bune, le reconsiderăm pe cele rele și căutăm în toate resurse de supraviețuire.

S-ar putea să ajungem la concluzia că «omul ăla a fost important pentru mine. Oare ce-o mai face?

Câinele este "cel mai bun prieten al omului" de peste de ani

Un telefon dat cuiva fără un motiv precis — simpla alegere a acestui gest în fața unui alt mod de-a consuma câteva minute — devine o declarație de prietenie. Sunt oameni la care țin și pe care nu i-am contactat în acele prime zile de pandemie și nici de-atunci încoace. Mă ține în loc o stânjeneală ce-a răsărit din vinovăția de a nu-i fi sunat în alte dăți.

intalni i prietenii omului sau

N-am vorbit cu George sau Andrei, prietenii din școală și facultate, care au copii și deci au alte priorități, cu cei pe care-i știu în siguranță sau cu cei care îmi imaginez că ar fi râs că am ales tocmai momentul ăsta să vorbim. Înlocuiesc soluția complicată a reconectării reale cu una ce nu cere efort. Suntem amândoi online, așa că uite un status, uite și-o poză, uite un like, suntem bine.

Mă gândesc de fapt la vinovăția mea, ce vine din faptul că n-am fost lângă ea de-a lungul episoadelor ei de depresie din ultimii ani. Uite că am rămas totuși agățați unul în lumea celuilalt, uite că acum vorbim și suntem bine. Așa cred. Vorbim despre toate astea într-o după-amiază de luni, m-a sunat ea de data asta și s-a mirat cât de repede am răspuns. Acum o vreme nu obișnuiam intalni i prietenii omului sau răspund telefoanelor de la prieteni în timpul zilelor de lucru, ci sunam eu înapoi spre sfârșitul zilei.

Acum, apelul ei m-a prins acasă, cu telefonul în mână, într-una din zilele astea ciudate când munca se combină cu un prânz în doi, în bucătărie, sau cu o repriză de curățenie. În relația mea cu Numarul inregistrarii solicitan ilor. De obicei vorbim despre ce-am mai făcut, despre scris, despre oameni pe care-i știm amândoi, despre rutine și planuri pe termen scurt.

intalni i prietenii omului sau

Acum a fost însă una dintre cele mai profunde discuții din ultimii ani. Nu apucă să-mi zică de ce mă sună, însă eu știu ce vreau să vorbesc cu ea, așa că prind un moment și confisc repejor discuția.